Arion (Mesarion) subfuscus

Lungimea corpului: 45-50(75) mm Aspectul corpului: adulţii au colorit variabil, de la brun închis, brun-oliv, până la portocaliu, portocaliu-roşcat, gălbui-maroniu; de obicei, pe fiecare parte a corpului este prezentă câte o dungă longitudinală de culoare mai închisă, care uneori poate lipsi; corpul este acoperit cu o serie de tuberculi foarte fini; tentaculele, ca şi partea superioară a capului, sunt de culoare închisă Piciorul: are colorit deschis, crem sau albicios, pe flancuri cu dungi subţiri; lasă în urmă o dâră de mucus galbenă, portocalie, rareori transparentă Specii asemănătoare: • Arion (Arion) vulgaris, ale cărui exemplare tinere au colorit asemănător, suprafaţa exterioară lipsită de tuberculi, iar atunci când se simt ameninţate îşi contractă corpul în formă de clopot • Arion (Arion) ater, ale cărui exemplare tinere au corpul lipsit de tuberculi şi-şi contractă corpul în formă de clopot când sunt ameninţaţe Hrana: este formată din resturi vegetale, ciuperci (comestibile sau otrăvitoare), alge, frunze aflate în descompunere, uneori excremente de animale, larve de insecte, nevertebrate moarte (râme, alte specii de melci); uneori, consumă şi părţile verzi ale unor plante (Chenopodium album, Melandrium album, Thlaspi arvense, Capsella bursa-pastoris, Tripleurospermum inodorum, Brassica napus) Comportament: este o specie activă după lăsarea întunericului, uneori şi în timpul zilei pe vreme foarte umedă; pentru a preveni deshidratarea, pe vreme călduroasă se adăposteşte printre frunzele căzute, în adânciturile din sol, pe sub pietre sau buşteni căzuţi; când este atacat, nu-şi contractă corpul în formă de clopot, spre deosebire de alte specii ale genului Arion, dar eliberează un mucus portocaliu; ciclul său evolutiv este anual; pe perioada iernii, reuşeşte să supravieţuiască datorită faptului că se adăposteşte la adâncime mare în sol Strategii de reproducere: la câteva zile după fertilizare, depune în solurile afânate, câteva sute de ouă albicioase, cu diametrul de 2-3 mm, în pachete de până la 50; marea majoritate a adulţilor mor după împerechere Mecanisme de apărare: este o specie de melc ce are abilitatea de a-şi regenera tentaculele smulse de prădători Habitat: populează de obicei habitatele umede din zonele împădurite, marginea habitatelor cu desişuri, terenurile agricole, habitatele antropizate (parcuri, cimitire, grădini, ruine) Prădători: este o specie de melc vânată de o marie varietate de prădători: exemplarele adulte ale unor specii de gândaci (Coleoptera), larvele de licurici (Lampyridae), amfibieni, şerpi, păsări (Corvidae), unele mamifere mici insectivore (Soricidae) Importanţă: în absenţa surselor de hrană, poate provoca pagube importante anumitor culturi agricole, hrănindu-se pe diferite specii de cereale, seminţe de rapiţă (Brassica napus), soia (Glycine max), floarea-soarelui (Helianthus annuus)

  Referinţe:

●	Draparnaud J.-P.-R. (1805). Histoire naturelle des mollusques terrestres et fluviatiles de la France. Louis Colas, libraire, Paris: 125-126
●	Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
●	Kozłowski J. (2008). On the distribution and food preferences of Arion subfuscus (Draparnaud, 1805). Folia Malacologica 16(2): 61-67
●	Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
●	Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
●	Turton W. (1857). Manual of the land and fresh-water shells of the British Islands, with figures of each of the kinds. A new Edition, thoroughly revised and much enlarged. John Edward Geay, F.R.S., London: 107